marți, 29 august 2017

miserupism

dumnezeu nu există.
și chiar dacă există,
îl doare-n cot că noi credem în el
sau nu credem.
dumnezeu e prea important
ca să-i pese.
atât.

duminică, 1 martie 2015

Progres

Poate ca nu eram ce sunt acum,
daca nu va aveam pe...
voi in drum.
Poate ca nu stiam ce as fi fost,
daca lumea avea un rost
usor inteligibil.
Pe care nu l-as fi analizat,
de care nu m-as fi-ntrebat,
si care-ar fi scapat prea lesne
cercetarii.

Poate ca nu faceam cate-am putut,
poate ca nu credeam cate-am vazut
si poate nu-nduram cate-au trecut
aievea.
Daca pe voi nu v-as fi cunoscut,
sau daca viata nu mi-ar fi putut
da cate-o palm'adesea.

Poate obstacolele au un sens,
Si poate si napasta are-un mers
plauzibil,
desi putin inteligibil.
Poate ea-nseamna chiar progres,
desi nu este chiar asa vizibil.
Dar daca ast-ai inteles,
te poti considera ales
si renunta la orice interes de-a face
viata sa mearga ca la carte. 

Poate ca n-am fi niciodata
noi
daca n-am trece-adesea prin razboi,
daca n-am invata ce-nseamna truda,
daca n-am exersa intai de toate lupta,
ca sa ne stim abia apoi puterea
care, ciudat,... a'nlocuit durerea. 


vineri, 22 august 2014

Nimicesc

Am obosit sa exist

Am obosit sa rezist
Sa corespund, sa fac ce-am zis

Am obosit sa exist
Am obosit sa fac
Sa zic, sa stiu, sa tac.

Am obosit sa exist
Sa-ncerc sa schimb ce este scris
Sa ma simt iar ca in abis
Sa stiu ca greul mi-e promis
Sa nu stiu daca il voi trece
Dar sa fiu sigura ca-l voi incepe
iar.

Si iar, si iar, si in zadar
Caci chiar si daca nu ar fi,
as face tot ce-ar trebui
ca sa-l gasesc
sa-l controlez, sa-l nimicesc.




marți, 11 februarie 2014

Blestem

Singurul blestem credibil este acela
al echilibrului propriei ființe.
Ce suntem noi, dacă nu entități blestemate
să se zvârcolească în mediocritatea infinit impenetrabilă 
a echilibrului dintre bine și rău?

N-o să înțelegem niciodată adevărul.
N-o sa înțelegem niciodată binele,
și n-o să înțelegem niciodată răul.

Putem doar să pendulăm isteric între ele,
apoi să ne dezintegrăm în integrarea lor,
precum centrul de greutate al unei pârghii
între două forțe puternice.

Este un blestem
să fii parte din ceva ce nu ințelegi.
Este un blestem
ca existența ta să se nască nu din adevăr, ci din insuficiența echilibrului,
din impotența lui decizională, din poprirea lui pe adevăr.
"Blestem" pentru că nu ne vom ști niciodată, doar ne vom trăi.

luni, 10 februarie 2014

Echilibru

Era cea mai echilibrată persoană pe care am cunoscut-o. Făcea multe lucruri bune, și câteodată neașteptat de bune. De multe ori, depășea așteptările apropiaților, superiorilor, câteodată chiar și pe ale lui însuși. Făcea multe lucruri pe care multe persoane nu ar fi fost în stare să le facă, și le făcea neobișnuit de bine. Dacă ar fi avut 3 vieți să iși exerseze toate aptitudinile, ar fi devenit ultraexperimentat în orice domeniu.
În același timp, făcea lucruri foarte greșite. Câteodată spunea lucruri pe care doar un om nu foarte ancorat în realitate le-ar fi putut gândi. Făcea foarte multe gafe, și deși realiza asta, nu le putea preîntâmpina niciodată. Dacă ar fi avut 3 vieți, ar fi făcut toate greșelile pe care le-ar putea face cineva în 18.
Era cel mai echilibrat om pe care l-am cunoscut. Se anula el pe el însuși. Într-un mod în care nimeni, niciodată, n-ar fi putut s-o facă.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Lut

Cea mai mare minciună e aia cu drepturile,
care te face saă crezi că ți se cuvine orice.
Și cea mai mare greșeală e aia în care crezi,
fără să cunoști, fără să-nțelegi, fără să vezi.
N-ai cum să știi nimic până nu trăiești acut,
așa că ești mințit încă de la-nceput,
...căci nu te-ai născut Luceafăr,
ci doar un chip de lut. 

Trezeste-te, și nu mai încerca să ai vreun drept!
Acuma știi că dreptul nu e ceva concret.

vineri, 8 noiembrie 2013

Daca eram mai proasta

Daca eram mai proasta,
il lasam sa ma ia de nevasta,
ii turnam un copil-doi
ca sa intram si noi
in randul lumii,
si apoi traiam de pe-o zi pe alta
si ne plangeam de ce ne-a oferit soarta.

Daca eram mai proasta,
nu lasam sa ma paraseasca
toti prietenii care-mi vor binele
precum ii vrea pisicii cainele.
Ii pastram
si le multumeam ca exista
si ma inchinam
lor.

Daca eram mai proasta,
nu lasam sa paleasca
cea mai mica urma de preocupare
pentru starea de acceptare
in societate.
Ma zbateam, ma consumam,
si incercam sa demonstrez
ceva, nu conteaza ce,
putea sa fie si un crez
in care nu credeam.

Daca eram mai proasta,
incercam sa-l fac sa ma doreasca.
Il sunam, il cautam, insistam,
ma umileam,
si apoi imi spuneam ca l-am castigat.
La fel cum castigi un ban curat.

Daca eram mai proasta,
aveam prieteni, aveam sustinere si eram nevasta.